Pachet Poveștile Jariștei – 3 volume – 150 lei (preț inițial: 180 lei)!
Pachetul conține cărțile:
2. Tainica inimă a Bucurescilor
3. Plăcerile păcătoase ale gastronomiei
Puteți comandaCĂRȚI cu aceeași tematică AICI: www.eintegral.ro
Cum ne zice Dumneaei, Kera Calița ot Jariștea Locantă:
„În 1933, la Editura Cultura Națională, scriitorul bucureștean Isac Peltz (tatăl pictoriței Tia Peltz), publica romanul său cel mai cunoscut – Calea Văcărești, o panoramă a vechiului cartier evreiesc, cu obiceiurile sale pitorești și personajele sale, noile reîncarnări ale hâtrului Cilibi Moise din secolul al XIX-lea. O lume fascinantă și o bucătărie pe măsură, fusion avant la letter, amestecând felurite înrâuriri europene, nemțești, poloneze, rusești, mediteraneene dar și franțuzești. Astfel, faimosul șolent gătit, încet, la foc mic, toată noaptea de vineri spre sâmbătă, mâncarea favorită de șabat era, de fapt, o catehizare – la un loc cu cea fonetică! – a primului principiu de slow food, preparatul fiind făcut chaud lent, ușurel, fără grabă, la cuptor. Specialiștii în istoria gastronomiei știu că era o rețetă foarte veche, păstrată din timpurile biblice, servită în mod tradițional sâmbăta după-amiaza. Mâncarea era pusă la cuptor înainte de apus, vinerea, și lasată la copt încetișor, peste noapte, ca să poata fi mâncată caldă, plină de savoare, a doua zi, după întoarcerea de la sinagogă. Erau folosite fasolea, cartofii, ouăle fierte cu coajă cu tot în aceeași oală încăpătoare. Se punea ceapă tocată, dar și „gersli” (arpacaș spălat în mai multe ape), acesta putând fi înlocuit cu niște paste făcute în casă, numite „farvala”. Carnea folosită era, de obicei, gâsca sau rața afumată, mai rar cea de vițel. Nu lipsea, însă, niciodată „chigala”, o turtă dintr-un amestec de făină albă de grâu și făină de porumb, dreasă cu ouă bătute, mirodenii și untură de gâscă. Se pregătea o cocă ce se punea în oală lângă carne și erau lăsate acolo să fiarbă îndelung împreună. Alte mâncăruri pregătite cu grijă dinainte și servite sâmbăta erau chifteluțele sau, uneori, clătitele făcute din aluat de cartof fiert ras – „latkes”, lângă care, pe talger, se aranjau scrumbii păstrate în oțet, movilițe de „cymes” – legume (morcov, nap) sau fructe fierte (smochine, prune, mere, pere), „ouă evreiești” (fierte, date pe răzătoare, amestecate cu unt topit, ceapă verde tocată mărunt, sare și piper, apoi stropite cu un sos gros de smântână cu bucățele de castraveți murați, compoziția astfel obținută fiind servită ca atare sau folosită pentru umplerea altor ouă fierte și golite de gălbenușuri) și franeluțe de „pesah” (făcute din doua pahare cu făină de pască, un pahar cu apă, o jumătate de pahar cu ulei, o lingură de zahăr, un vârf de linguiță de sare, toate acestea fiind amestecate și fierte, iar când s-au răcit învârtite din nou cu patru ouă întregi; cu podul palmei umezit cu ulei se formau mici pâinișoare rotunde, care se puneau în tipsie să se rumenească). Evreilor aşkenazi, veniți din Europa Centrală și de Răsărit, le mai plăcea îndeosebi peștele umplut cușer („ghefilte fish” în idiș), făcut dintr-un crap nu prea mare și gras (un ciortan de 1-1,5 kg), două oua, o felie de pâine albă mărunțită, doua cepe mijlocii, trei linguri cu pesmet, o jumătate de linguriță de sare, două linguri de zahăr și o jumătate de linguriță de piper negru proaspăt râșnit. Se curăță și se taie peștele în felii, scoțând aripioarele și bronhiile. Se toacă, apoi, peștele, ceapa și pâinea într-un castron și se adauga ouăle, pesmetul, sarea, zahărul și praful de piper negru. Se frământă cu mâna până la obținerea unei paste fără cocoloașe. Cu degetele umede, se iau din această pastă bulgări mici de chiftele de pește, care se așază într-o cratiță și se fierb. Cu binecuvântarea rabinului, se mănâncă cu răbdare după ce s-au răcit. După pește, se mânca supa, de obicei pregătită fără grăsime, ulei sau carne, de pildă un „borș cu crupe” (de hrișcă sau mei, boabe măcinate mare) ca în Galiția. La supe, se mai puteau adăuga paste de casă („lokşen”) sau colţunaşi („knedlah”). Carnea de vită se pregătea friptă („gebrattens”), tocată, în marinadă de oţet („essig fleish”, astfel: se adaugă zahăr, frunze de dafin, piper, stafide, sare şi un pic de oţet la carnea pe jumătate friptă şi se ține la foc în continuare). Prăjiturile erau, de regulă, cele făcute cu miere. În martie, de Sărbătoarea Eliberării sau Purim, se făceau „urechile lui Haman”, triunghiuri de aluat umplute cu gem, cu nuci sau cu mac. Aceste „Hamantaschen” își iau numele de la Haman, personajul negativ din Cartea Esterei, Marele Vizir al Persiei, care a complotat să-i ucidă pe toți evreii. Estera, o tânără evreică, devenită soția Regelui Persiei, împreună cu unchiul ei Mordechai, reușesc să demaște această cabală. Pentru aluat, este nevoie de 300 grame făină, 200 grame unt, 2 gălbenușuri, o nucă de drojdie și un pahar cu lapte. Umplutura poate fi din 250 grame mac, 4 linguri zahăr, coaja rasă de la o lămâie, 2 albușuri bătute spumă, 2 linguri de coniac. Se amestecă untul cu făina cernută și un praf de sare. Se adaugă gălbenușurile – la temperatura camerei – și drojdia dizolvată în laptele călduț (nu fierbinte). Se lasă puțin la crescut (în bucătărie trebuie să fie cald) și între timp se prepară umplutura de mac. Macul se macină și se amestecă cu zahărul, cele două albușuri bătute spumă, coaja de lămâie și coniacul (sau rom). Se întinde aluatul pe o suprafață tapetată cu făină și se decupează forme rotunde. Se pune câte o linguriță de umplutură de mac în centrul fiecărei forme, care se împachetează în așa fel încât să formeze un triunghi. Se așază într-o tavă acoperită cu hârtie de copt unsă cu puțin unt și se dau la cuptorul bine încins. Populare erau și gogoșile cu dulceață („sufganiot”), mâncate și în decembrie, de Hanukah sau Sărbătoarea Luminilor (echivalentă Crăciunului).
…Citiți restul poveștii AICI!
De la ciorbă de burtă și schembea la tuslama: https://www.comentator.ro/fusion/946-ciorba-de-burta-tuslama-schembea-si-varianta-pentru-mofturosi-sentimentul-romanesc-al-fiintei-culinare-ep-5-galerie-foto
Borșul rămâne o licoare magică: https://www.comentator.ro/fusion/907-13-retete-de-bors-din-gastronomia-veche-sentimentul-romanesc-al-fiintei-culinare-ep-4-galerie-foto
Budincile de altădată: https://www.comentator.ro/fusion/924-7-feluri-de-budinca-retete-vechi-si-galerie-foto
Poporul român – un mare iubitor de brânză: https://www.comentator.ro/fusion/921-un-popor-mare-iubitor-de-branza-sentimentul-romanesc-al-fiintei-culinare-ep-5-galerie-foto
Toate rețetele mari de clătite: https://www.comentator.ro/fusion/890-totul-despre-clatite-mica-enciclopedie-dulce-sarata-insotita-de-galerie-foto
Povestea și rețetele cârnaților inventați în fugă de haiduci: https://www.comentator.ro/fusion/808-povestea-si-reteta-carnatilor-de-plescoi
Mititeii de poveste – rețetele vechi autentice și alte detalii istorice savuroase: https://www.comentator.ro/fusion/883-adevarata-poveste-a-mititeilor-si-retetele-de-mici-de-odinioara-galerie-foto
Sarmalele alea bune, ca-n Sanda Marin: https://www.comentator.ro/fusion/852-sarmale-reteta-sanda-marin-galerie-foto
Deliciul suprem de Crăciun la români: https://www.comentator.ro/fusion/846-galerie-foto-si-reteta-purcel-de-lapte-cu-umplutura-la-cuptor
Ocaziile festive merită rețete speciale: https://www.comentator.ro/fusion/837-tort-de-ciocolata-cu-crema-de-coniac
Nu cunosc nimic mai bun de Crăciun decât o pastă de jumări meseriașă, servită cu ceapă roșie pe o felie de pâine neagră:https://www.comentator.ro/fusion/827-pasta-de-jumari-deliciul-absolut-de-craciun-reteta-galerie-foto
Nu cunosc nimic mai bun de Crăciun decât o pastă de jumări meseriașă, servită cu ceapă roșie pe o felie de pâine neagră:https://www.comentator.ro/fusion/827-pasta-de-jumari-deliciul-absolut-de-craciun-reteta-galerie-foto
Ritual barbar dar bucate incredibil de gustoase: https://www.comentator.ro/fusion/815-pomana-porcului-inaintea-craciunului-sentimentul-romanesc-al-fiintei-culinare-ep-3-galerie-foto-de-pofta
Povestea și rețeta cârnaților de Pleșcoi, cei mai populari din România: https://www.comentator.ro/fusion/808-povestea-si-reteta-carnatilor-de-plescoi
Când hrana ajunge Rugăciune, la mânăstiri se fac cozonaci cu Har, după rețeta Maicii Sofronia: https://www.comentator.ro/fusion/801-reteta-de-cozonac-a-maicii-sofronia-de-la-agapia-galerie-foto
Adevăratul cozonac de altădată: https://www.comentator.ro/fusion/788-reteta-unica-de-la-pastorel-cozonacul-cu-50-de-oua
De la „Taci și-nghite” și bulz răsturnat la mămăligă cu ciocolată! https://comentator.ro/fusion/776-mamaliga-exploziva-sentimentul-romanesc-al-fiintei-culinare-ep-2-retete-si-galerie-foto
…să ne bucurăm de viață ca pe vremuri: https://www.comentator.ro/fusion/624-sambata-dulce-cu-clatite-ana-lugojana
Draga Olteanu mi-a explicat cândva ce fel de brânză trebuie folosită pentru cea mai bună rețetă de plăcintă: https://www.comentator.ro/fusion/654-balada-culinara-pentru-draga-olteanu