MESELE savuroase ale negustorilor si ale clasei de mijloc din VECHIUL BUCURESTI…Galerie FOTO gustoase de EPOCA

Mesele savuroase ale negustorilor români și ale clasei de mijloc din vechiul București… Iată-le în versiunea de la KERA CALIȚA de la Locanta Jariștea: „În vechiul București, negustorii, oamenii cu carte (care erau, avocați, arhitecți, profesori, scriitori și funcționarii) alcătuiau o puternică clasă de mijloc, ce reprezenta, de fapt, motorul societății românești din prima jumătate a veacului trecut. Românii cu mult bun simț, inteligenți,gospodari și credincioși, ei se bucurau frumos de fiecare clipă a vieții lor, fiindcă nu se știa niciodată ce urma să le aducă ziua următoare, când, poate, pândea un război, o criză economică sau cine știe ce altă năpastă.
Așa că își scoteau sâmbătă seara familiile la restaurant, în vreme ce duminica la prânz cei mai mulți obișnuiau să petreacă alături de neamuri la o masă mare, întinsă, după anotimp, în grădină sau în sofrageria casei.
OFERTĂ!

Pachet Poveștile Jariștei – 3 volume – 150 lei (preț inițial: 180 lei)!

Pachetul conține cărțile

1. Bucătăria Balkaniei

2. Tainica inimă a Bucurescilor

3. Plăcerile păcătoase ale gastronomiei

Puteți comandaCĂRȚI cu aceeași tematică AICI: www.eintegral.ro
De la aceste mese, fie în oraș, fie acasă, ne-au rămas o sumedenie de meniuri savuroase, cuprinzând, după starea fiecăruia, bucate alese și sățioase, adesea însoțite de un vin adus de la Cotnari, Segarcea, Valea Călugărească sau de la Domeniile Știrbey din inima podgoriei Drăgășani, o țuiculiță bătrână de Văleni sau o mastică (acel lichior grecesc, cu aromă de rășină, atât de popular la noi cândva).
O astfel de masă obișnuită, fără nimic pretențios, nelegată de vreun prilej anume, ci doar menită să strângă în jurul ei întreaga familie și să fie un prilej de aflare a celor mai noi vești despre unul, despre altul, putea începe cu o salată de boeuf sau a la russe, după care urmau mai multe rânduri de aperitive: icre de crap proaspăt frecate, înnobilate cu bobițe mici de știucă, aduse de vreun unchi cu ceva dare de mână;diverse mezelicuri bine mirositoare așezate frumos pe o tipsie cu roșii inima boului sau prunișoare, măsline negre de Volos și bucăți de brânză macedoneană adusă tocmai de la Bitolia (unde fusese frământată de urmașii aromânilor strămutați acolo de la Moscopole); un aspic de legume, ceva bușeuri calde cu șuncă de Praga sau, chiar, pe vreme mai rece, o ruladă cu jambon bine împănată; în fine, un pic de piept de gâscă afumat însoțit de ouă răscoapte și, poate, un castron cu „unt de sardele” de Lissa, de întins pe felile de jimblă aburindă, tocmai scoasă din vatră sau luată de la brutarul din colț și păstrată caldă după ce a fost bine învelită – în șervete albe, curate, de in sau de jurebii de cânepă toarsă pe rășchitor de către o bunică de la țară.
După mezelicuri, venea supa fierbinte, care doar arareori era una de legume (de mazăre, fasole verde și morcovi), ci mai degrabă un „bulion” de văcuță, mai clar sau ceva mai vârtos, după dorințe. Unii preferau, însă, ciorba aprigă din cap de miel, făcută cu borș de putinică în care se pusese și o rămurică verde de vișin. Fiertură divină dreasă cu smântână din cea gălbuie și se cerea însoțită de ardei iuți, „ciușcă” sau murați.
Nici nu se sfârșea bine castronul de ciorbă și pe masă se aducea neapărat un fel cu…”
Citiți TOATĂ POVESTEA istorisită de KERA CALIȚA aici: Mesele savuroase ale negustorilor români și ale clasei de mijloc din vechiul București