O cină la Zurich / Restaurant La Salle: coquilles St. Jacques cu mango și avocado, friptură de cal cu sos de vin și usturoi, salată de ananas cu înghețată de wasabi, capuccino cu biscuiți de scorțișoară (ARHIVĂ)

Dupa aventura din vara lui 2010 la Zurich, m-am reintors in, 2011, fascinantul oras elvetian (nicidecum doar un oras al bancilor, ci un loc de reala efervescenta a stilului de viata!), invitat tot de Zurich Tourismus. Insotit de prietenul meu, directorul de imagine Claudiu Mahu, am pornit in explorarea unei citadele a turisjmului sustenabil, unde preocuparea pentru regenerarea surselor de energie si reciclarea tuturor materialelor folosite a devenit o preocupare continua.

Astfel, am vizitat faimosul magazin Freitag, care ofera toata gama imaginabila de genti, rucsace, portofele si huse … produse, insa, numai din materiale uzate. Sursele de materii prime variind permanent, fiecare model este unic. Acest trend a prins in toata lumea si gentile Freitag se vand acum pana in Hong Kong. Magazinul este o structura de containere reciclate si ele…

Inainte de a merge la cina, ghida noastra, Elisabeth Brem, ne-a plimbat prin alte cateva locuri pitoresti. Am fost la Viadukt, inca functional (noi insine venind cu trenul de la aeroport pe acolo), sub arcurile caruia s-au amenajat felurite magazine, majoritatea de produse bio si eco-friendly, dar si o superba piata alimentara, in care gaseai tot, de la coriandru verde si sparanghel la mezeluri, branzeturi si fructe exotice. Apoi, am trecut printr-un fost garaj Peugeot, unde acum functioneaza un restaurant popular pitoresc, am admirat cateva spatii multiculturale provenind din reconvertirea unora industriale) si, in fine, am ajuns la tinta noastra finala – restaurantul La Salle (fix la masa de sub candelabru). Acesta este, de fapt, un cub impozant de sticla, amenajat intr-o fosta fabrica de barci, ale carei spatii le imparte acum impreuna cu un club de jazz, trei sali de spectacol si alte institutii culturale. Practic, nici o cladire veche nu se darama in Zurich, totul se preia de catre primarie si se transforma intr-un atelier cultural. Lucrul este valabil si pentru fosta fabrica Lowenbrau, pe locul careia se vor instala, pastrandu-se fatada originala, mai multe galerii de arta.

…Nu vreau sa va mai tin in suspense, asa ca va voi povesti si cina fabuloasa la care am luat parte!!! Pana sa ne dumirim bine ce e cu meniul, am baut o cupa de Prosecco si am rontait coaja feliilor de paine neagra, care aparusera, in cosulete, pe masa. Apoi, am ales ca aperitiv un platouas de “grilled scallops” sau, daca vreti, “coquilles St Jacques”, in fapt unele dintre cele mai delicioase moluste de pe Pamant (adica … din Apa). Ele au venit insotite de felii de mango si de un turnulet de guacamole (pasta de avocado), in care era infipt, falnic stindard, un fir de tarhon. Apoi, la felul principal, am devorat o friptura din carne de cal, de o rara fragezime. Era acompaniata de usturoi tras in unt si de un sos de vin . Fiindca am vorbit de vin, sa spun si ca am gustat un vin rosu elvetian bun, cu apelatiunea Ticino (Merlot cu un procent minoritar, 7%, de Cabernet Franc). Evident, am cerut si desert, aleegand o salata de ananas cu inghetata de wasabi (da, chiar asa, pasta iute de hrean japonez se simtea pregnant in inghetata, amintindu-mi de ciocolata experimentala de la Zotter). Dupa desert, am vrut si un pahar de vin dulce, Domaine des Escaravailles, 16,5% alcool. In fine, seara s-a prelins pe langa noi impreuna cu un capuccino bdublat de niste incredibili biscuiti cu scortisoara, permitandu-mi luxul de a-i inmuia in ceasca…