De ani de zile, obisnuiesc ca, in week-end, sa ma delectez la micul dejun cu… friganele. Stiti cu siguranta despre ce vorbesc: felii de piine (eventual veche de o zi-doua, pe care nu-ti vine sa o arunci) inmuiate intr-un amestec de lapte si ou, apoi prajite pe o parte si pe alta in ulei. Dupa ce le scot din tigaie, eu una le ornez cu ce am prin frigider: telemea rasa (ori/si cascaval), brinza topita, bucatele de sunca/salam, masline, ardei gras taiat fisii etc. Cum ziceam, fac chestia asta de ani de zile fara sa stiu ca banalele (pentru mine) friganele sint numite de amicii francezi intr-un mod atit de proustian… pain perdu! O posibila explicatie a acestei sintagme poetice ar coincide cu explicatia mea din prima paranteza. Plasata in context istoric, fireste. In trecut, cam prin Evul Mediu, unor francezi saraci, care se saturasera de piinea uscata si fada, se pare ca le-ar fi dat prin cap s-o recupereze, inmuind-o in lapte si oua si dindu-i astfel un cu totul alt gust. „Piinea pierduta”, sortita sa fie aruncata la ciini sau sa sfirseasca mucegaita, era astfel… regasita (ca sa folosesc tot un termen proustian) si revalorificata miraculos. Cel putin asa zice legenda: ca, la inceput, aceasta „pain perdu” era considerata o mincare a saracilor. Dar, desigur, lucrurile sint mult mai complicate. In primul rind ca, desi Oxford English Dictionary o mentioneaza sub numele de french toast inca de la 1660, denumire pastrata in unele tari si azi, mai ales in Statele Unite (unde e mentionata pentru prima oara in 1871), piinea pierduta nu e deloc doar frantuzeasca. Ca dovada, prezenta ei in Spania medievala sub denumirea de torrijas, prima mentiune datind din secolul 15! Denumirile din alte tari te duc cu gindul tot la epoca medievala: in Austria bunaoara, se cheama pofesen (denumirea unui scut medieval a carei forma seamana cu feliile de piine!), germanii ii zic Armer Ritter (ceea ce s-ar traduce prin „cavaler sarac”!). Tot piinea cavalerilor saraci erau friganelele si in Danemarca si Norvegia, iar in Finlanda, chestie amuzanta, exista si varianta „cavaler bogat” (rikkaat ritarit) pentru cazul in care erau tavalite prin zahar! Dar ce-ati zice daca v-as spune ca, mergind pe urmele piinii pierdute, ajungem in secolul 4 roman, cind, intr-o carte de bucate atribuita lui Apicius, e mentionata ca desert („aliter dulcia”)? Reteta propusa suna cam asa: se iau bucati mari de piine de griu (siligineos) care se scufunda in lapte, apoi se prajesc, iar, dupa ce se scot, se ung cu miere. De fapt, cam peste tot, friganelele se servesc si ca desert. Insasi reteta traditionala frantuzeasca include, pe linga oua si lapte, un strop de scortisoara. Evident, in timp, ingredientele s-au diversificat si inmultit pina intr-atit incit french toast-ul a ajuns sa se serveasca ca desert de Craciun, in Portugalia si Brazilia (rabanada), ori de Paste, in Spania. Considerata cindva mincarea saracilor (sau a tiganilor – in Scotia, pe linga Eggy Bread, e cunoscuta si denumirea Gypsy Toast!), piinea pierduta a francezilor e prezenta azi in toata lumea, de la varianta minimalista pentru breakfast (pe care o intilnim adesea in filmele americane!) la cea ultrasofisticata care o ridica la rang de delicatesa si ii deschide usa restaurantelor de lux. Caci, in privinta ingredientele cu care poate fi decorata „piinea aurie” (cum e numita ea in Canada), imaginatia gastronomilor este practic nelimitata: gemuri si dulceturi, unt de arahide, miere, siropuri de fructe, ciocolata, marmelada, zahar, iaurt, inghetata, capsuni, banane, dar si ketchup, bacon, carne de rata (in Irlanda), mozarella etc. Ca sa nu mai spun ca laptele poate fi inlocuit cu vin, suc de portocale sau chiar cointreau! Ba chiar, in Normandia, exista o specialitate de pain perdu… flambata cu pommeau de Normandie (adica un alcool aperitiv obtinut din suc de mere nefermentat si calvados) si servita cu dulceata de mere.
Pour la bonne bouche, va ofer o pain perdu cu migdale si banane!
Aveti nevoie de:
1 lingurita de unt
4 oua
50 g migdale prajite
3 banane
10 m esenta de migdale amare
8 felii de piine alba (e indicata „pain de mie”, o specialitate frantuzeasca un pic dulce!)
150 ml de sirop de artar
Intr-o cratita, incalziti siropul de artar cu esenta de migdale. Bateti ouale intr-un bol si incorporati jumatate din cantitatea de migdale. Taiati bananele in rondele subtiri de 3 mm. Aranjati rondelele pe patru felii de piine si presarati restul de migdale. Puneti deasupra celelalte felii de piine si presati bine. Inmuiati aceste sandvisuri in mixtura de oua batute cu migdale (cite 30 de secunde pe fiecare parte). Topiti untul intr-o tigaie antiadeziva. Lasati sandvisurile sa se rumeneasca pe cele doua parti pina devin aurii.
Cind le serviti, taiati fiecare sandvis in doua si puneti deasupra sirop de artar.
Bon ap’!
De la ciorbă de burtă și schembea la tuslama: https://www.comentator.ro/fusion/946-ciorba-de-burta-tuslama-schembea-si-varianta-pentru-mofturosi-sentimentul-romanesc-al-fiintei-culinare-ep-5-galerie-foto
Borșul rămâne o licoare magică: https://www.comentator.ro/fusion/907-13-retete-de-bors-din-gastronomia-veche-sentimentul-romanesc-al-fiintei-culinare-ep-4-galerie-foto
Budincile de altădată: https://www.comentator.ro/fusion/924-7-feluri-de-budinca-retete-vechi-si-galerie-foto
Poporul român – un mare iubitor de brânză: https://www.comentator.ro/fusion/921-un-popor-mare-iubitor-de-branza-sentimentul-romanesc-al-fiintei-culinare-ep-5-galerie-foto
Toate rețetele mari de clătite: https://www.comentator.ro/fusion/890-totul-despre-clatite-mica-enciclopedie-dulce-sarata-insotita-de-galerie-foto
Povestea și rețetele cârnaților inventați în fugă de haiduci: https://www.comentator.ro/fusion/808-povestea-si-reteta-carnatilor-de-plescoi
Mititeii de poveste – rețetele vechi autentice și alte detalii istorice savuroase: https://www.comentator.ro/fusion/883-adevarata-poveste-a-mititeilor-si-retetele-de-mici-de-odinioara-galerie-foto
Sarmalele alea bune, ca-n Sanda Marin: https://www.comentator.ro/fusion/852-sarmale-reteta-sanda-marin-galerie-foto
Deliciul suprem de Crăciun la români: https://www.comentator.ro/fusion/846-galerie-foto-si-reteta-purcel-de-lapte-cu-umplutura-la-cuptor
Ocaziile festive merită rețete speciale: https://www.comentator.ro/fusion/837-tort-de-ciocolata-cu-crema-de-coniac
Nu cunosc nimic mai bun de Crăciun decât o pastă de jumări meseriașă, servită cu ceapă roșie pe o felie de pâine neagră:https://www.comentator.ro/fusion/827-pasta-de-jumari-deliciul-absolut-de-craciun-reteta-galerie-foto
Nu cunosc nimic mai bun de Crăciun decât o pastă de jumări meseriașă, servită cu ceapă roșie pe o felie de pâine neagră:https://www.comentator.ro/fusion/827-pasta-de-jumari-deliciul-absolut-de-craciun-reteta-galerie-foto
Ritual barbar dar bucate incredibil de gustoase: https://www.comentator.ro/fusion/815-pomana-porcului-inaintea-craciunului-sentimentul-romanesc-al-fiintei-culinare-ep-3-galerie-foto-de-pofta
Povestea și rețeta cârnaților de Pleșcoi, cei mai populari din România: https://www.comentator.ro/fusion/808-povestea-si-reteta-carnatilor-de-plescoi
Când hrana ajunge Rugăciune, la mânăstiri se fac cozonaci cu Har, după rețeta Maicii Sofronia: https://www.comentator.ro/fusion/801-reteta-de-cozonac-a-maicii-sofronia-de-la-agapia-galerie-foto
Adevăratul cozonac de altădată: https://www.comentator.ro/fusion/788-reteta-unica-de-la-pastorel-cozonacul-cu-50-de-oua
De la „Taci și-nghite” și bulz răsturnat la mămăligă cu ciocolată! https://comentator.ro/fusion/776-mamaliga-exploziva-sentimentul-romanesc-al-fiintei-culinare-ep-2-retete-si-galerie-foto
…să ne bucurăm de viață ca pe vremuri: https://www.comentator.ro/fusion/624-sambata-dulce-cu-clatite-ana-lugojana
Draga Olteanu mi-a explicat cândva ce fel de brânză trebuie folosită pentru cea mai bună rețetă de plăcintă: https://www.comentator.ro/fusion/654-balada-culinara-pentru-draga-olteanu