Rachel sau farmecul ascuns al masoneriei
Între Alexandra „Luxița” Florescu și actrița franțuzoaică (agentă britanică!) Rachel, se va fi împărțit inima romantică a ministrului pașoptist de externe în exil Nicolae Bălcescu, o personalitate complexă, a cărui viață tumultuoasă nu poate fi redusă la o singură dimensiune, aceea prezentată tezist în manualele de istorie. Același lucru este valabil și pentru ceilalți protagoniști ai evenimentelor de la 1848, ale căror vieți private ascund încă multe mistere dar și aventuri picante.
Este epoca în care consulul britanic la București, R. G. Colquhoun, se îndrăgostește de Eliza, fiica domnitorului Gheorghe Bibescu; C. A. Rosetti se îndrăgostește de Mary Grant (care îi va deveni soție), sora secretarului consular britanic, Effingham Grant, și modelul tabloului România revoluționară al pictorului Rosenthal; colonelul Ion Câmpineanu își leagă destinul de cel al Catincăi Dudescu; Eufrosina Vlasto, viitoarea stea a scenei românești și europene, acceptă cererea în căsătorie a colonelului Teodor Popescu, aghiotantul domnitorului Alexandru Ghica; generalul Gheorghe Magheru se căsătorește a doua oară cu Maria Caramalău; Effingham Grant se îndrăgostește de Zoe Golescu…
Dar, dincolo implicațiile sentimentale, șirul revoluțiilor care au pus pe jar Europa la jumătatea secolului al XIX-lea a fost, în principal, opera masoneriei, pornită pe filieră britanică. În Franţa, statisticile arată că în 1848, momentul izbucnirii revoluţiei, se aflau 60 000 de „specialiști” englezi! Francezii au avut nevoie de aceşti ingineri şi muncitori englezi ca să înceapă să se industrializeze la rândul lor, să construiască uzine, căi ferate ş.a.m.d. Însă, printre „tehnicieni”, erau infiltrați și numeroși spioni și factori de influență, care acționau nu doar asupra elitei franceze, ci și asupra tinerilor din toată Europa veniți la Paris pentru studii, între ei și numeroși români, care vor fi inoculați, pe această cale cu „fermenți revoluționari”. Recrutarea lui Nicolae Bălcescu pentru a lucra în serviciul Imperiului Britanic a fost mijlocită probabil de seducătoarea actriţă franceză Rachel (1821-1858), cu care studentul român are o aventură pariziană intensă. Rachel era o femeie absolut impresionantă. Ea pozase ca model al celebrului bust cu bonetă frigiană, Marianne, simbolul Republicii Franceze…
Multe alte povești inedite în cartea lui Dan-Silviu Boerescu „Iubitele lui Bălcescu și alte istorii romanțate ale pașoptiștilor” din colecția „Secretele Bucureștilor”, editată de Integral, disponibilă la prețul promoțional de 14,99 lei. Mai multe cărți din colecție disponibile pe www.eintegral.ro.
Eliza Bibescu, o iubire cât o lovitură de stat
Familia domnitorului în funcție la 1848, Gheorghe Bibescu, a avut parte de o altă răzmeriță. Fiica principelui, Eliza, a declanșat propria revoluție (sentimentală, nu politică) amorezându-se de consulul britanic la București, Robert Gilmour Colquhoun și stârnind chiar un conflict diplomatic.
Gheorghe Bibescu (26 aprilie 1804, Craiova – 1 iunie 1873, Paris) a fost domn în Țara Românească în perioada 1 ianuarie 1843 – 13/25 iunie 1848.
S-a căsătorit prima dată cu Zoe Brâncoveanu. Domnița Elisabeta/Eliza a rezultat din această căsătorie, binecuvântată în total cu șapte odrasle, deși, după una din lehuzii, Zoe începe să sufere de o ușoară demență.
Pasiunea pe care consulul Marii Britanii la București Robert Gilmour Colquhoun i-a inspirat-o fiicei domnitorului, Eliza, putea constitui sursa unui vodevil, prin împrejurările amuzante pe care le-a creat. Comportamentul englezului s-a dovedit atât de nediplomatic, încât a plasat Bucureștiul prepașoptist într-un mic război de culise (fără miză și fără ecou) între liberala Engliteră și conservatoarele Austria și Rusia. Nu prea frumoasă, înzestrată însă cu un profil cabalin, Eliza refuzase partide remarcabile cum ar fi Dimitrie Sturdza, fiul domnitorului Moldovei Mihail Sturdza.
Prilejul întâlnirii Elizei cu Colquhoun, mai mare cu douăzeci de ani decât ea, i-ar fi fost oferit de balurile Curții lui Bibescu, organizate în palatul domnesc de la poalele dealului Mitropoliei, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, iar întâlnirile dintre prințesă și consul puteau fi foarte ușor mijlocite de guvernanta franceză a Elizei, așa cum arată genealogistul Emanoil Hagi-Mosco. Cum prezența consulului britanic pe lângă Bibescu nu era agreată de consulul austriac Timoni și nici de cel rus Dașkov, idila dintre fiica principelui și englezul cu aere de dandy tomnatic a fost de ajuns pentru a pune paie pe foc, reeditând un alt vechi scandal în care iubirea s-a amestecat cu diplomația.
Colquhoun și Eliza n-au făcut nimic pentru a ascunde relația lor.O căsătorie a fiicei lui Bibescu cu englezul ar fi aruncat Țara Românească, după mintea obtuză a lui Timoni și a lui Dașkov, în orbita liberalei Marii Britanii.
Așa că s-au grăbit să aducă la cunoștința principelui îngrijorătoarea stare de fapt. Cum a reacționat Bibescu? A chemat-o pe fiica sa la respect și și-a însoțit mustrarea de o pereche de palme
Din acel moment, Bibescu a împiedicat orice contact al Elizei cu Colquhoun, ba a apelat la o măsură disperată… căsătoria forțată a Elizei cu mai vechiul ei admirator Ion Filipescu, fiul rivalului său politic. Ceremonia căsătoriei s-a desfășurat în palatul domnesc de lângă dealul Mitropoliei, fără fast, doar cu participarea puținelor rude apropiate, așa cum se cuvenea unui eveniment care nu era altceva decât rezultatul unor calcule pripite, făcute în baza unor raționamente politice.
Se va fi resemnat Colquhoun, în urma acestui eșec sentimental? Posibil, dar expresia faptului că afacerea îi va fi lăsat o rană deschisă poate fi găsită în trecerea ulterioară a consulului de partea taberei ostile lui Bibescu, a membrilor societății secrete „Frăția”, care pregăteau Revoluția…
Multe alte povești inedite în cartea lui Dan-Silviu Boerescu „Iubitele lui Bălcescu și alte istorii romanțate ale pașoptiștilor” din colecția „Secretele Bucureștilor”, editată de Integral , disponibilă la prețul promoțional de 14,99 lei. Mai multe cărți din colecție disponibile pe www.eintegral.ro.
„România revoluționară”, iubita lui C.A. Rosetti, era, de fapt, scoțiancă!
C.A. Rosetti, unul dintre fruntașii Revoluției, a avut și el parte de un mare amor cu o supusă britanică, românizată ulterior spectaculos.
Constantin Alexandru Rosetti (2 iunie 1816, București – 8 aprilie 1885, București) — deseori numit C.A. Rosetti , a fost om politic și publicist român, unul din conducătorii Revoluției de la 1848 din Țara Românească și ai luptei pentru Unirea Principatelor Române.
Este inițiat în masonerie în 1844, în Loja masonică „Trandafirul Perfectei Tăceri” din Paris, primind toate gradele, până la gradul 18 în 1847, tot în această lojă. În 1848 ia parte la înființarea Lojii bucureștene Lumina.
În 1847, se căsătorește cu Mary Grant, devenită astfel Maria Rosetti, o scoțiano-franțuzoaică, cea care a fost modelul tabloului România revoluționară pictat de C.D. Rosenthal, prietenul lui Rosetti. Mary Grant era sora consulului englez la București, Effingham Grant, el însuși căsătorit cu o româncă, Zoia Racoviță, fiica lui Alexandru Racoviță.
Tabloul România revoluţionară, unul dintre cele mai cunoscute tablouri româneşti, simbol al României revoluţionare de la 1848 este creaţia pictorului Constantin Daniel Rosenthal. Ţărancă româncă ilustrată în tablou este Maria Rosetti, britanica ajunsă prima ziaristă din România, soţie a lui C.A. Rosetti. Tabloul a fost pictat la Paris.
Pictorul şi-a cunoscut muza, pe Mary Grant alias Maria Rosetti, cu un an înainte de Revoluţie. Mary Grant s-a născut în Guernesey, Anglia, în anul 1819 şi ar fi rămas, poate, o simplă necunoscută pentru România dacă drumul vieţii n-ar fi purtat-o către ţara pe care avea să o iubească mai mult decât pe meleagurile natale. Mary Grant a fost fiica unui scoțian, Edward Grant, şi a unei franţuzoace, Marie Lavasseur. Şi-a petrecut copilăria în Provence, Franţa. A ajuns în România, prin fratele ei, Effingham, care, în 1937, se angajează la Consulatul Britanic din Valahia. Mary Grant vine şi ea în România şi se angajează ca guvernantă pentru copii colonelului Ioan Odobescu. Îl cunoaste pe Constantin Rosseti şi între cei doi se naşte o iubire pasională. Se căsătoreşte cu C.A. Rosetti, în 1847, cu un an înainte de Revoluţia de 1848. Deşi nu era româncă , Mary Grant s-a dedicat cauzei românilor în revoluţia paşoptistă, implicându-se alături de soţ în pregătirea acţiunilor. În casa soţilor Rosetti aveau loc, înainte de Revoluţie, întâlnirile paşoptiştilor care împărtăşeau acelaşi ideal. Atunci când CA Rosetti şi alţi revoluţionari au fost arestaţi , Maria Rosetti s-a deghizat în ţărancă şi cu fetiţa în braţe a plecat să-şi salveze soţul. Alături de ea s-a aflat pictorul Constantin Rosenthal. Când C. A. Rosetti era urcat, împreună cu un grup de revoluţionari pe o corabie turcă pentru a fi dus în Serbia, Maria le-a cerut voie supraveghetorilor să fie lăsată să-şi sărute soţul de rămas-bun. I-a strecurat acestuia în gură un bileţel pe care erau scrise locul, ora şi datele operaţiunii prin care urma să fie eliberat. Graţie curajului şi stăruinţei Mariei Rosetti şi prietenului ei, pictorul care a ajutat-o, restul revoluţionarilor au reuşit să scape…
Multe alte povești inedite în cartea lui Dan-Silviu Boerescu „Iubitele lui Bălcescu și alte istorii romanțate ale pașoptiștilor” din colecția „Secretele Bucureștilor”, editată de Integral , disponibilă la prețul promoțional de 14,99 lei. Mai multe cărți din colecție disponibile pe www.eintegral.ro.